Is EU trade policy biased towards protection?

Yes. International comparisons show it is more protectionist than the US or Japan.
6% (5 votes)
No. The EU opens markets by making trade deals with partner countries or regions.
68% (53 votes)
No. The EU isn't naïve about free trade, and protects our standards, businesses and workers.
14% (11 votes)
Yes. Approving trade deals is much more difficult than imposing protectionist measures such as anti-dumping duties.
12% (9 votes)
Total votes: 78

Comments

Uniunea Europeană își gestionează relațiile comerciale cu țările din afara granițelor sale prin intermediul politicii de comerț („trade policy”). Comerțul în afara UE este o responsabilitate exclusivă a acesteia, mai degrabă decât a guvernelor naționale ale țărilor membre, acest lucru însemnând că instituțiile Uniunii adoptă legi cu privire la chestiunile comerciale, negociază și încheie acorduri comerciale internaționale în baza articolului 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Exporturile și importurile Uniunii Europene reprezintă 18% din totalul mondial, urmată de SUA și China, cu un procent sunt de 15% și, respectiv, 11%. Poziția de lider deținută de UE în calitate de comerciant global influențează foarte mult măsurile adoptate în domeniu. Cea mai mare parte a comerțului realizat de Uniune are loc între statele membre ale UE, aproximativ 2/3, doar 1/3 treime având loc în afara granițelor acesteia. Cea mai mare sursă de importuri din UE este China, cu aproape 1/5 din toate importurile extra-UE, urmată de SUA, cu 13% din toate importurile extra-europene. Rusia se clasează pe locul 3 în topul importurilor, cu 10%, dominant fiind importul de resurse naturale. În ceea ce privește exportul, SUA este principala destinație pentru exporturile UE, cu un procent de 19% din totalul exporturilor extra-europene. Printre partenerii comerciali de top se numără și unii vecini, precum Norvegia, Turcia și Elveția, acestea reprezentând între 15-17% din totalul exporturilor și importurilor din afara Uniunii. Tratatul de la Lisabona a introdus schimbări importante în domeniul comerțului. Astfel, a fost creată funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii Afacerilor Externe și Politicii de Securitate, care este și vicepreședintele Comisiei, al cărui rol este de a consolida coerența și vizibilitatea acțiunilor externe ale Uniunii. Deciziile privind comerțul cu mărfuri funcționează în baza votului cu majoritate calificată în Consiliu. Comisia este împuternicită să poarte negocieri, însă în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu. Acordurile de asociere bilaterale, cum ar fi acordurile de parteneriat economic cu statele din Africa, Caraibe și Pacific, necesită unanimitate în Consiliu, iar Parlamentul European, la rândul său, trebuie să își dea consimțământul. Pe lângă aspectele birocratice, protecționismul poate fi observat și prin diferite „instrumente” utilizate în cadrul politicii comerciale externe, printre care se numără tarifele (se aplică la importurile din țările ale căror produse nu beneficiază de tratament preferențial), barierele non-tarifare (cote de import, taxe anti-dumping sau interdicții din motive de sănătate și siguranță), diverse restricții în privința cantităților (au efecte similare cu tarifele, prin faptul că acestea cresc prețul pe piața internă), măsuri anti-dumping, și nu în ultimul rând, diverse bariere de reglementare (produsele importate în UE trebuie să respecte reglementările de respectare a sănătății, siguranței și mediului). Observăm astfel că Uniunea Europeană este un organism protecționist în domeniul comerțului extern, atât prin modul de adoptare a deciziilor, cât și prin măsurile concrete aplicate.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Uniunea Europeană cu ajutorul comerţului întreţine legăturile comerciale cu statele non-membre. Uniunea Europeană prin intermediului comerţului are o responsabilitate în plus, iar instituţiile europene creează legi şi norme pentru a facilita realizarea acestui proces. Instituţiile Uniunii Europene realizează acorduri comerciale pe plan internațional. Exporturile și importurile realizate de către Uniunii Europene înglobează 18% din totalul internaţional, apoi urmează Statele Unite ale Americii cu 15% și după aceea China cu un procent de 11%. De asemenea, prin prisma faptului că Uniunea Europeană se clasează pe primul loc în planul internţional redă ideea că instituţiile europene au gestionat corect relaţiile comerciale. Comerţul Uniunii Europene este foarte activ între statele membre. Uniunea Europeană are legături comerciale cu diverse state din planul mondial. Tratatul de la Lisabona a instituit modificări esenţiale în domeniul comerțului şi a fost înfiinţată funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii Afacerilor Externe și Politicii de Securitate. Comisia Europeană are sarcina să poarte negocieri cu alte state. Instituţiile europene au creat diverse instrumente pentru a gestiona corect politica comercială. De exemplu, au instituit tarife, au creat bariere non-tarifare, adică au formulat taxe şi au creat măsuri anti-dumping, au elaborat măsuri privind cantitatea, au fost formulate bariere de reglementare şi anume produsele aduse pe spaţiul Uniunii Europene trebuiau să respecte măsurile de sănătăte, siguranță și protecţia mediului. În concluzie, Uniunea Europeană merge pe principiul protejării domeniul comerțului din planul extern, prin crearea unor legi, norme şi măsuri.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 18
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Economiile mici îmbrățișează rar comerțul liber, fapt care se explică în mod obișnuit ca urmare a utilizării politicii comerciale de către guvern pentru a redistribui veniturile. Această redistribuire este de obicei părtinitoare în favoarea sectoarelor care concurează importurile și, prin urmare, se limitează comerțul. Acesta rămâne o piesa importanta în politica comercială. Important este că acest mecanism generează prejudecățile anti-comerț, indiferent dacă factorii sunt specifici sau mobili în sectoare. Mecanismul mai generează, de asemenea, o părtinire anti-comerț între țările mari chiar și după ce au semnat acorduri comerciale reciproce care elimină orice motivare a condițiilor comerciale pentru utilizarea protecției comerciale.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 19
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Uniunea Europeană este cunoscută pe larg drept un gigant al comerțului liber, dar în ultimii ani, a adoptat din ce în ce mai mult un dublu standard. În timp ce a adoptat comerțul liber în cadrul blocului, UE a făcut din ce în ce mai mult lobby către întreprinderile mari pentru a proteja industriile interne în timp ce vizează industrii străine competitive din țările în curs de dezvoltare. Consider că protecționismul UE este motivat, având in vedere că țări precum China sau SUA iși doresc să intre pe piața uniunii, astfel putând avea un efect negativ față de întreprinderile mici.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 18
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

De la Tratatul de la Lisbona, domeniul de aplicare al competențelor exclusive ale UE s-a extins pentru a cuprinde comerțul cu servicii, investițiile străine directe și comerț. UE este un jucător important în comerțul mondial și principalul exportator mondial de servicii. Aceasta urmărește o strategie ambițioasă de deschidere a pieței guvernată de reguli. Uniunea nu este condusă de o viziune ideologică a liberului schimb, aceasta urmărește deschiderea motivată a piețelor în beneficiul economiilor europene, împreună cu reguli considerate vitale pentru comerțul durabil. Această politică include un angajament notabil față de cadrul multilateral și preocuparea de a sprijini țările în curs de dezvoltare în deschiderea lor la comerț. Câteva cauze specifice pot fi atribuite politicii comerciale: impactul negativ al comerțului deschis în economiile dezvoltate nu a fost compensat în mod adecvat de politicile sociale. Politicile comerciale nu au „legitimitate”, deoarece acestea afectează probleme de reglementare, pentru care opinia publică nu recunoaște legitimitatea necesară a negociatorilor comerciali și preocupări legate de protecția standardelor și serviciilor publice europene. Nu există nicio politică socială europeană care să compenseze costurile sociale ale deschiderii comerțului. Acest decalaj a alimentat într-adevăr criticile pentru o Europă predispusă să fie prea bazată pe piețele libere.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 19
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

No. The EU opens markets by making trade deals with partner countries or regions. One of the conditions of a free market is that any country or federation is able to make trade deals with any other country or region in the world.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 15
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Comerțul cu bunuri și servicii aduce o contribuţie semnificativă la intensificarea creșterii economice durabile și la crearea de locuri de muncă. Peste 30 de milioane de locuri de muncă din UE depind de exporturile în afara UE.Consiliul s-a angajat în favoarea unui sistem comercial multilateral puternic, bazat pe norme. UE are o politică comercială responsabilă, cu un nivel ridicat de transparență și o comunicare eficace cu cetățenii cu privire la beneficiile și provocările comerțului și ale piețelor deschise.Prin faptul că acționează colectiv și vorbește cu o singură voce pe scena internațională și că nu urmează multiple strategii comerciale separate, UE ocupă o poziție puternică în ceea ce privește comerțul la nivel mondial.UE dorește să se asigure că produsele importate sunt vândute la un preț corect și echitabil în UE, indiferent de unde provin. Reglementările comerciale sub formă de instrumente de apărare comercială sunt un mijloc de protejare a producătorilor UE împotriva daunelor și de combatere a concurenței neloiale din partea societăților străine, reprezentată de dumping și de subvenționare, de exemplu.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 16
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

UE are o politică comercială responsabilă, fiind o competență exclusivă a UE, cu un nivel ridicat de transparență și o comunicare eficace cu cetățenii cu privire la beneficiile și provocările comerțului și ale piețelor deschise. Consiliul s-a angajat în favoarea unui sistem comercial multilateral puternic, bazat pe norme. Aceasta înseamnă că cea care legiferează în materie comercială și încheie acorduri comerciale internaționale este UE, și nu statele membre. UE gestionează relațiile comerciale cu țări terțe prin intermediul acordurilor comerciale. Acestea sunt concepute pentru a crea oportunități comerciale mai bune și a înlătura barierele din calea comerțului. UE dorește să se asigure că produsele importate sunt vândute la un preț corect și echitabil în UE, indiferent de unde provin. Companiile europene se pot extinde și pot importa mai ușor materiile prime de care au nevoie pentru a-și fabrica produsele. Reglementările comerciale sub formă de instrumente de apărare comercială sunt un mijloc de protejare a producătorilor UE împotriva daunelor și de combatere a concurenței neloiale din partea societăților străine, reprezentată de dumping și de subvenționare, de exemplu. UE ar putea fi considerată mai protecționistă decât SUA, deoarece pune mai mult preț pe calitatea produselor, mulți exportatori din UE în SUA încă se confruntă cu taxele vamale, eliminarea acestora ar duce la furnizarea mai multor tipuri de servicii în SUA, câștigarea mai multor contracte cu guvernul SUA și accelerarea controalelor bunurilor la vamă. Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) cuprinde trei părți principale – accesul pe piață, cooperarea în materie de reglementare și normele. Cooperarea în materie de reglementare ar aduce împreună organismele de reglementare din UE și din SUA pentru a contribui la reducerea costurilor birocratice pentru întreprinderile exportatoare – precum obligația de a testa și a aproba de două ori produsele, costuri ce afectează în mod deosebit întreprinderile mici. Totodată, UE deschide piețe prin acorduri comerciale cu țări și regiuni partenere. UE colaborează cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC) pentru a contribui la stabilirea normelor care reglementează comerțul mondial și pentru a elimina obstacolele din calea comerțului dintre statele membre ale OMC. UE se ocupă intens și de negocierea unor acorduri comerciale cu țări de la Japonia până la Tunisia. Un viitor acord de parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții cu SUA ar acoperi o treime din comerțul mondial și 40 % din producția globală. Două treimi din importurile UE sunt reprezentate de materiile prime, bunurile intermediare și componentele de care au nevoie producătorii din UE. Piața europeană trebuie să rămână deschisă pentru aceste produse. Limitarea circulației acestora și creșterea taxelor la import ar putea avea efecte nedorite, cum ar fi creșterea costurilor și scăderea competitivității întreprinderilor europene atât pe plan intern, cât și extern. În același acord, UE protejează standardele, întreprinderile și lucrătorii. Comisia a consultat sute de grupuri ale societății civile și reprezentanți ai guvernului. Ca atare, aceasta reflectă angajamentul Comisiei Juncker de a asculta preocupările cetățenilor UE și de a răspunde la acestea. Noua strategie are patru părți: eficacitate, transparență, valori și negocieri. Deschiderea către comerț ne ajută, de asemenea, să rămânem competitivi, oferind acces întreprinderilor din UE la cea mai largă gamă de resurse la cel mai bun preț. Și consumatorii au de câștigat: intensificarea comerțului ne aduce prețuri mai mici în magazine, precum și o gamă mai largă de produse și servicii de calitate.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 18
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Politica comercială a UE stabilește direcția pentru comerț și investiții în și din UE, se asigură că comerțul european se adaptează unei lumi în schimbare rapidă și deschide piețele prin tranzacții comerciale cu țări sau regiuni partenere. UE include regulile privind mediul, drepturile muncii și dezvoltarea durabilă în tranzacțiile sale comerciale. De asemenea, Europa și-a deschis piețele pentru a comercializa din țările cele mai sărace din lume și ajută țările în curs de dezvoltare să profite de comerțul mondial. Comerțul în afara UE este o responsabilitate exclusivă a UE, mai degrabă decât a guvernelor naționale ale țărilor membre. Aceasta înseamnă că instituțiile UE adoptă legi cu privire la chestiunile comerciale, negociază și încheie acorduri comerciale internaționale. Responsabilitățile UE acoperă: comerț cu bunuri și servicii, aspectele comerciale ale proprietății intelectuale, cum ar fi brevetele, achiziții publice, investițiile străine directe.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 14
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Comerțul cu bunuri și servicii aduce o contribuţie semnificativă la intensificarea creșterii economice durabile și la crearea de locuri de muncă. Peste 30 de milioane de locuri de muncă din UE depind de exporturile în afara UE. Conform previziunilor, în viitor, 90% din creșterea economică la nivel mondial va avea loc în afara frontierelor Europei. Prin urmare, comerțul este un vector de creștere economică și o prioritate esențială pentru UE. Prin faptul că acționează colectiv și vorbește cu o singură voce pe scena internațională și că nu urmează multiple strategii comerciale separate, UE ocupă o poziție puternică în ceea ce privește comerțul la nivel mondial. Piața europeană trebuie să rămână deschisă pentru aceste produse. Limitarea circulației acestora și creșterea taxelor la import ar putea avea efecte nedorite, cum ar fi creșterea costurilor și scăderea competitivității întreprinderilor europene atât pe plan intern, cât și extern. Cea mai mare parte a comerțului realizat de Uniune are loc între statele membre ale UE, aproximativ 2/3, doar 1/3 treime având loc în afara granițelor acesteia. Cea mai mare sursă de importuri din UE este China, cu aproape 1/5 din toate importurile extra-UE, urmată de SUA, cu 13% din toate importurile extra-europene. Rusia se clasează pe locul 3 în topul importurilor, cu 10%, dominant fiind importul de resurse naturale. UE gestionează relațiile comerciale cu țări terțe prin intermediul acordurilor comerciale. Acestea sunt concepute pentru a crea oportunități comerciale mai bune și a înlătura barierele din calea comerțului. UE dorește să se asigure că produsele importate sunt vândute la un preț corect și echitabil în UE, indiferent de unde provin. Reglementările comerciale sub formă de instrumente de apărare comercială sunt un mijloc de protejare a producătorilor UE împotriva daunelor și de combatere a concurenței neloiale din partea societăților străine, reprezentată de dumping și de subvenționare, de exemplu.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 15
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote