Which of the following EU foreign policy instruments are more effective?

Military instruments.
16% (6 votes)
Economic instruments.
71% (27 votes)
Diplomatic instruments.
11% (4 votes)
Propaganda instruments.
3% (1 vote)
Total votes: 38

Comments

Politica externa a unui stat are ca scop modificarea comportamantelor altor state. Pentru atingerea acestui scop se folosesc asa instrumente precum diplomatia, propaganda, instrumente de tip militar si de tip economic(cum ar fi sanctiunile). In cazul Uniunii Europene, unele dintre aceste instrumente sunt mai eficiente decat altele. Diplomatia UE nu poate fi foarte eficienta in relatiile cu alte state, organul reprezentativ in acest caz fiind Consiliul European, care aduna sefii de stat din toate statele membre, pentru a forma o politica externa. Stiind ca UE inca este condusa de catre guvernele nationale destul de mult, fiecare urmarindu-si interesele nationale, nu se poate vorbi de o diplomatie colectiva solida. Propaganda Uniunii Europene, comparativ cu alte state precum Rusia, China, Coreea de Nord, la fel, este destul de slaba, cea mai cunoscuta sursa media fiind EURONEWS, care, de altfel, a fost privatizata recent. Ce tine de instrumentul militar, UE nu detine o armata comuna, iar apararea ramane o competenta nationala, iar operatiunile militare se desfasoara sub mandate ale ONU. In timp ce instrumentul economic actualmente pare a fi cel mai eficient. Puterea economica a UE este competitiva cu celelalte mari puteri ale lumii, iar potentialul si unicitatea structurii sale fac ca pozitia sa sa fie conservata. Chiar daca sanctiunile economice aplicate Rusiei in contextul razboiului din Crimeea nu au adus rezultatul imediat, cu siguranta acestea vor avea impact asupra altor actori. Cu toate acestea, dezvoltand o perspectiva pe termen lung, cred ca instrumentul militar etse cel care va ridica politica externa a UE la un alt nivel, cu toate ca acest aspect ar presupune o modifica structurala majora in interiorul uniunii.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 28
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene are ca scop prevenirea și rezolvarea conflictelor, alături de promovarea relațiilor cordiale între state. Aceasta apelează în special la elemente de diplomație și respectarea normelor internaționale, alături de comerț, ajutorul umanitar și cooperarea pentru dezvoltare. Uniunea Europeană menține parteneriate cu actori cheie în plan internațional, inclusiv puteri și grupuri regionale, urmărindu-se ca aceste relații să se bazeaze pe interese și beneficii reciproce. De asemenea, Uniunea Europeană nu are o armată permanentă, așa că se bazează pe ajutorul țărilor membre. UE poate trimite misiuni în punctele de problemă ale lumii, să monitorizeze și să păstreze legea și ordinea, să participe sub orice formă la eforturile de menținere a păcii sau să ofere ajutor umanitar populațiilor afectate. În plus, serviciul de acțiune externă acționează sub forma unui corp diplomatic reprezentativ al Uniunii Europene. Astfel, peste 140 de delegații și birouri din întreaga lume promovează și protejează valorile și interesele Uniunii Europene. Conchizând, observăm o îmbinare a instrumentelor de politică externă folosite de către Uniunea Europeană, încercând astfel obținerea unui rezultat propice pentru acesta și pentru statele membre.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Politica externă și de securitate comună a UE, menită să soluționeze conflicte și să promoveze înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație și pe respectarea normelor internaționale. Comerțul, ajutorul umanitar și cooperarea pentru dezvoltare definesc, de asemenea, rolul UE pe scena internațională. Politica externă și de securitate a UE caută: să mențină pacea, să consolideze securitatea internațională, să promoveze cooperarea internațională, să dezvolte și să consolideze democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața mondială, inclusiv cu puterile emergente și cu grupurile regionale. Ea dorește să se asigure că aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje reciproce. UE nu are o armată permanentă, așa încât se bazează pe forțele ad hoc puse la dispoziție de statele sale membre. UE poate trimite misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. Acestea veghează la respectarea legii și a ordinii, participă la eforturile de menținere a păcii sau oferă ajutor umanitar populațiilor afectate. Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană se află într-o concurenţă cu ceilalţi actori de pe scena internaţională. Uniunea Europeană sprijină financiar statele membre prin intermediul unor programe. Din punct de vedere militar, Uniunii Europeană nu deţine o armată şi din acest motiv majoritatea conflictelor sunt soluţionate pe cale paşnică, prin abordarea unei modalităţi diplomatice. Aşadar, politica externă a Uniunii Europene combină domeniul militar, economic şi diplomatic.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Formarea unei armate europene este la fel de consecventă la realitatea suveranității naționale pentru statele-națiune ale Europei, având în vedere o eventuală retragere SUA de pe continent. Formarea unei armate europene este la fel de importantă pentru realitatea suveranității naționale pentru statele-națiune ale Europei. De fapt, singura modalitate de formare a unei astfel de armate nu va afecta suveranitatea națională, atâta timp cât statele membre își păstrează propriile forțe separate cu o autonomie operațională completă și fiecare stat având drept de veto asupra acțiunilor pe care le ar putea avea forța europeană. Consider că formarea armatei europene este unul din cei mai importanți pași pe care Uniunea Europeana trebuie să-i facă în următorii ani pentru impunerea cât mai mare pe plan mondial.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Scopul politicii externe și de securitate a Uniunii Europene (UE) este de a le conferi celor 28 de state membre mai multă însemnătate pe scena internațională decât dacă acestea ar acționa individual. Politica externă și de securitate a UE caută: să mențină pacea, să consolideze securitatea internațională, să promoveze cooperarea internațională, să dezvolte și să consolideze democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața mondială, inclusiv cu puterile emergente și cu grupurile regionale. Ea dorește să se asigure că aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje reciproce. UE nu are o armată permanentă, așa încât se bazează pe forțele ad hoc puse la dispoziție de statele sale membre. UE poate trimite misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. Acestea veghează la respectarea legii și a ordinii, participă la eforturile de menținere a păcii sau oferă ajutor umanitar populațiilor afectate.Pe lângă menținerea păcii și consolidarea securității internaționale, politica urmărește să promoveze democrația, statul de drept și respectarea drepturilor și a libertăților omului în întreaga lume. Prin Tratatul de la Lisabona din 2009 s-a înființat brațul diplomatic al UE, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Măsurile restrictive sau „sancțiunile” sunt un instrument esențial al politicii externe și de securitate comune (PESC) a UE. Acestea sunt utilizate de UE ca parte a unei abordări integrate și cuprinzătoare a politicilor, care dispune de instrumente precum dialogul politic, eforturile complementare și altele. Obiective-cheie la adoptarea sancțiunilor apărarea valorilor, a intereselor fundamentale și a securității UE menținerea păcii, consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor de drept internațional prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale. Sancțiunile au scopul de a determina o schimbare în politica sau comportamentul persoanelor sau entităților vizate în vederea promovării obiectivelor PESC. Acestea sunt elaborate astfel încât să minimizeze consecințele negative pentru cei care nu sunt responsabili de politicile sau acțiunile care determină adoptarea de sancțiuni. În special, UE depune eforturi pentru a reduce la minimum efectele asupra populației civile locale și a activităților legale desfășurate în țara respectivă sau cu aceasta. Toate măsurile restrictive adoptate de UE respectă pe deplin obligațiile în temeiul dreptului internațional, inclusiv cele care țin de drepturile omului și de libertățile fundamentale.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 21
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Obiectivul politicii externe a UE este, în esență, de a asigura securitatea, stabilitatea, democrația și respectul pentru drepturile omului, nu doar în vecinătatea imediată (Balcani), ci și în alte puncte sensibile din jurul lumii, precum Africa, Orientul Mijlociu și Caucaz. Principalul său instrument este „puterea necoercitivă”, care include domenii precum misiuni e observare a alegerilor, asistență umanitară și ajutor pentru dezvoltare. Pe plan economic, comercial și monetar, Uniunea Europeană a devenit o mare putere mondială. Se exagerează uneori spunându-se că a devenit un gigant economic, dar a rămas un „pitic politic”, ceea ce nu se poate considera adevărat. Uniunea Europeană are o influență considerabilă în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului, al organismelor specializate ale Organizației Națiunilor Unite și în cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul înconjurător și dezvoltare. Nu este mai puțin adevărat că UE și statele membre mai au multe progrese de făcut pe plan diplomatic și politic înainte de a se putea exprima la unison în problemele mondiale majore. Sistemele de apărare (care constituie piatra de temelie a suveranității naționale) rămân sub autoritatea guvernelor naționale, ale căror legături s-au sudat în interiorul alianțelor precum NATO. Începând din 2003, Uniunea Europeană are capacitatea de a desfășura operațiuni de gestionare a crizelor, în condițiile în care statele membre pun, în mod voluntar, forțe la dispoziția UE pentru astfel de operațiuni. Cum tehnologia militară devine din ce în ce mai scumpă și mai sofisticată, guvernele UE găsesc imperios necesar să lucreze împreună la fabricarea armelor. Mai mult decât atât, dacă forțele lor armate intenționează să execute misiuni în comun în afara teritoriului european, sistemele lor ar trebui să fie interoperaționale, iar echipamentele suficient de standardizate. În concluzie, consider că UE nu reușește să se impună foarte mult la nivel internațional, lucru care s-ar realiza prin mărirea puterii militare. Metodele diplomatice și economice s-au arătat a fi ineficiente în UE.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Serviciul pentru instrumente de politică externă al Comisiei Europene este responsabil pentru acțiunile externe ale UE și pentru relațiile diplomatice din întreaga lume. Obiectivele principale cărora le putem atribui o mare parte din ceea ce guvernul SUA face pe tărâmul politicii externe: protecția SUA și a cetățenilor săi, menținerea accesului la resurse și piețe cheie, păstrarea unui echilibru de putere în lume și protecția drepturilor omului și a democrației. Legat de acest obiectiv de securitate este scopul de a proteja aliații țării sau țările cu care Statele Unite sunt prietenoase și se sprijină reciproc. În sfera internațională, amenințările și pericolele pot lua mai multe forme, inclusiv amenințări militare din partea altor națiuni sau grupuri teroriste, amenințări economice și tarife ridicate la comerț. Alt obiectiv principal al politicii externe a Statelor Unite este asigurarea faptului că națiunea menține accesul la resursele și piețele cheie din întreaga lume. Resursele includ resurse naturale, cum ar fi petrolul și resursele economice, inclusiv infuzia de investiții de capital străin pentru proiecte de infrastructură internă din SUA, cum ar fi clădiri, poduri și sisteme de arme. Al obiectiv principal al politicii externe a Statelor Unite este protecția drepturilor omului și a democrației. Rata de stabilitate care vine din alte obiective politice externe ale SUA este pacea și liniștea. În timp ce cu siguranță își caută propriile interese strategice în luarea în considerare a strategiei de politică externă, Statele Unite încearcă totuși să sprijine pacea internațională prin multe aspecte ale politicii sale externe, cum ar fi ajutorul extern, precum și prin sprijinul și participarea lor în organizații internaționale, precum Organizația Națiunilor Unite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și Organizația Statelor Americane.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Politica externă şi de securitate a Uniunii Europene are ca scop crearea de cooperare în prevenirea şi rezolvarea conflictelor. Acest lucru se realizează mai ales prin respectarea normelor internaţionale şi diplomaţie. Acestora li se adaugă ajutorul umanitar, comerţul şi o cooperare în domeniul dezvoltării, care conturează rolul UE în scena internaţională. De asemenea, UE dezvoltă parteneriate cu alţi actori importanţi internaţionali şi cu grupuri regionale, cu scopul de a dezvolta avantaje reciproce. În ceea ce priveşte domeniul militar, UE nu deţine o armată proprie, statele membre fiind cele care asigură o cooperare în acest sens. De asemenea, acestea organizează misiuni cu scopul menţinerii păcii şi asigură respectarea ordinii şi legii, cât şi oferă ajutor umanitar populaţiilor afectate. În ceea ce priveşte domeniul economic, UE, este un punct de sprijin pentru statele membre, care beneficiază de ajutor prin diferite programe. Mai mult de atât, serviciul de acţiune externă se regăseşte sub forma unui corp diplomatic reprezentativ al UE. Analizând din toate aceste perspective, politica externă a Uniunii Europene combină toate aceste domenii: economic, militar şi diplomatic, pentru o cooperare benefică şi o dezvoltare privită din problema securităţii, a tuturor statelor membre.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 21
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Măsurile restrictive sau „sancțiunile” sunt un instrument esențial al politicii externe și de securitate comune (PESC) a UE. Acestea sunt utilizate de UE ca parte a unei abordări integrate și cuprinzătoare a politicilor, care dispune de instrumente precum dialogul politic, eforturile complementare și altele.Acestea sunt elaborate astfel încât să minimizeze consecințele negative pentru cei care nu sunt responsabili de politicile sau acțiunile care determină adoptarea de sancțiuni. În special, UE depune eforturi pentru a reduce la minimum efectele asupra populației civile locale și a activităților legale desfășurate în țara respectivă sau cu aceasta.Toate măsurile restrictive adoptate de UE respectă pe deplin obligațiile în temeiul dreptului internațional, inclusiv cele care țin de drepturile omului și de libertățile fundamentale.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 17
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote